Furtuna

Aceasta poezie este oarecum o continuare a celei anterioare, avand acelasi subiect. :)

In mintea mea e o furtuna,

Si poate ma crezi nebuna

Dar cand apari se face soare,

Si orice negru nor dispare.

Inima-mi tresare,

Bate tot mai tare,

Bate ca nebuna,

Oare iar vine furtuna?

Si felul ala in care ma privesti

Cu a ta privire parca imi vorbesti,

Si felul ala , in care tu esti,

In felul ala pe mine ma-nebunesti!

Si imi place de tine

Dar nu stiu cum s-o spun

Oare si tu ma placi pe mine?

Ca si tu esti un nebun!

Stiu, sufar de nebunie,

Iar de tine n-am fobie

Sau poate-s in agonie,

Cand vreau a ta companie:d.

Si de am fii nebuni impreuna

Ar fii o nebunie mare,

EU as fii a ta luna,

Iar TU ai fii al meu soare:X!